Am urmărit, în ultima vreme, mai multe dezbateri și discutii despre meseria pe care eu o practic și despre confuzia care se crează în jurul acestui subiect. Am observat, nici nu a fost foarte complicat de făcut asta, că specializările psihologilor nu sunt foarte clare pentru toată lumea și mereu se fac comparații greșite. Drumul unui student prin facultatea de psihologie poate să o ia în multe direcții şi eu o să enumăr câteva - specializările care au de a face, de principiu, cu procesul de vindecare.

Prima oprire: termenul de psiholog. Vine din Grecia antică, înseamnă „studiul sufletului”, dar o definiție care îmi place mie este următoarea: „observator fin, dotat cu capacitatea de a sezisa și analiza viața sufletească a omului”.

În zilele noastre, termenul se referă la absolventul facultății de psihologie, care doar în urma altor specializări poate să practice terapia propriu-zisă.

Consilierul psihologic

El este absolventul facultății de psihologie cu formare sau master bazat pe autocunoaștere și dezvoltare personală. Deși are uneltele să ajute oamenii care au problemele emoționale, nu poate interveni în cazul psihopatologilor. De exemplu, consilierul psihologic poate lucra în domeniul educațional, ca psiholog școlar.

Psihologul clinician

Este tot un absolvent al facultății de psihologie, dar cu drept de liberă practică în psihologie clinică. De această dată, este specializat în evaluarea şi psihodiagnosticarea problemelor psihice, a stării de sănătate mintală, cât şi în evaluarea abilităților. ÎI întâlniți în special în clinici și spitale.

Psihiatrul

Este absolvent al facultății de medicină, cu specializare în psihiatrie. El încadrează problemele pacientului într-un diagnostic, în funcție de care stabilește un plan de tratament, care adesea implică administrarea medicamentelor. Focusul lui principal sunt oamenii cu boli mintale.

Psihoterapeutul

Este absolventul facultății de: psihologie, asistență socială, psihopedagogie, pedagogie, teologie, medicină sau filosofie. După absolvirea facultății, trebuie să urmeze o formare sau un master dintr-o școală terapeutică, precum şi să fi realizat 150 de ore de dezvoltare personală. Acum este pregătit să primească oameni în terapie, dar doar sub supervizarea unui coordonator, asta până când terapeutul este pregătit să zboare din cuib de unul singur.

Psihanalistul

Este absolvent al facultății de psihologie sau medicină, cu rezidențiat în psihiatrie și formare în psihanaliză. În această specializare nu sunt necesare orele de dezvoltare personală, ci sunt impuse ore de analiză personală. Psihanaliza este destul de diferită faţă de psihoterapie: procesul este mai îndelungat si prezența în cabinet este mai sporită. Această formă de terapie este potrivită pentru cei răbdători, care vor să se cunoască mult mai bine şi să înțeleagă foarte bine rădăcina problemelor.

Sper ca acest text v-a lămurit și vă este util, în special atunci când vă aflați în căutarea unui terapeut.