Ţapul ispășitor a pornit de la dorințele noastre de a obține ceva, fie că vorbim de atribute sau complimente, obiecte, relații și reacții de la cei din jurul nostru. Antropologul René Girard a teoretizat că, deși supraviețuirea este bazată pe satisfacerea nevoilor biologice, cu dorințe nu ne naștem, ci le dobândim pe parcursul vieții noastre. Ele apar, mai exact, prin imitația unui model. Primele modele sunt figurile parentale, mama și tatăl, și, apoi, pe parcursul vieții, noi continuăm să căutăm modele, fie că sunt sportivi, experți în domeniul tău de activitate, oameni politici, actori, artiști și lista poate continua.
Studiul arată că nou născuții au abilitatea să scoată limba ca un comportament de imitație, cel mai rapid gest de acest fel fiind înregistrat la numai 42 de minute după naștere. Putem presupune că imitația este, de fapt, un mecanism de supraviețuire pentru că, prin aceasta reacție, ne integrăm și găsim mai ușor calea spre supraviețuire. De aici, a fost doar un pas până la rivalitate și conflict. Așa este natură umană, nu?
Oamenii din diferite culturi au început să sacrifice câte o capră pentru a obține diverse lucruri. De aici și expresia "scapegoat", din engleză tradus în țap ispășitor. Expresia înseamnă "purtătorul simbolic de păcate ale oamenilor". În istorie putem observa acest comportament social, încă de la sacrificiile umane din triburi, sacrificarea femeilor că fiind vrăjitoarele din Salem și până la execuțiile din istoria contemporană, din cauza unor dogme mai mult, sau mai puțin, religioase.
Esența?
Cât timp oamenii au aceleași dorințe, acest lucru va duce la concurență, în mod natural. De la concurență este doar un pas până la o mare rivalitate. Iar de la rivalitate la violență este un drum cu sens unic, o consecință greu de evitat. Asta dacă vrea cineva să o evite, cu adevărat.
Concluzia?
Modelul țapului ispășitor nu este unul deloc eficient, în mod evident. Dar nu poate fi oprit, este un proces ireversibil, un ciclu prin care trebuie să trecem, fie că ne gândim la noi ca indivizi sau, în general, ca fire umană. Mereu trebuie să găsim sau dăm o vină pe ceva, să identificăm o luptă, o ispită și ne aventurăm într-un conflict pentru a obține ceva de care nu întotdeauna avem nevoie. Dar asta contează mai puțin. Sau deloc, dacă s-a activat țapul ispășitor.